31 Iacob a r[spuns \i i-a zis lui Laban: ΓÇ₧De temut
mi-a fost team[, zicându-mi c[ nu cumva s[-@i iei fetele de la mine, \i toate câte am. 32Caut[: de vei g[si la mine ceva din ce-i al t[u, ia-@i-l!” |i n’au g[sit la el nimic. |i i-a zis Iacob: „Cât despre dumnezeii t[i: la cine-i vei afla, acela nu va tr[i, aici, în fa@a casnicilor no\tri!”... Iacob îns[ nu \tia c[ Rahela, femeia sa, îi furase. 33 Laban a intrat atunci în cortul Liei \i nu i-a g[sit. |i a ie\it din cortul Liei \i a c[utat în cortul lui Iacob \i’n cortul celor dou[ roabe, dar n’a g[sit nimic. A intrat apoi \i în cortul Rahelei. 34Rahela îns[ luase idolii \i-i pusese sub samarul c[milei \i \edea deasupra lor. |i a scotocit Laban prin tot cortul Rahelei, dar n’a g[sit nimic. 35 Iar ea a zis c[tre tat[l s[u: „St[pâne, s[ nu te superi c[ nu pot s[ m[ ridic în fa@a ta, fiindc[ tocmai acum se întâmpl[ s[ am necazul obi\nuit al femeilor”a. |i mai scotocind Laban prin cort, tot n’a g[sit idolii.
36 Atunci s’a mâniat Iacob \i s’a plâns împotriva lui Laban. |i începând a gr[i, Iacob a zis c[tre Laban: „Care-i vina mea \i care mi-i p[catul, de te-ai luat dup[ mine 37 \i mi-ai r[scolit toate lucrurile? Ce-ai g[sit tu aici din lucrurile casei tale?: Pune-le aici, înaintea casnicilor t[i \i-a casnicilor mei, \i s[ judece ei între mine \i tine! 38 Iat[, de dou[zeci de ani sunt cu tine: oile tale \i caprele tale n’au lep[dat, berbecii oilor tale nu @i i-am mâncat, 39 vite sfâ\iate de fiare nu @i-am adusb, c[ eu de la mine am pl[tit \i tu din mâna mea ai cerut ce se furase ziua \i ce se furase noaptea. 40{sta am fost eu: mistuit de c[ldur[ ziua, de frig noaptea, somnul nu s’a lipit de ochii mei! 41A\a mi-au fost mie cei dou[zeci de ani în casa ta: Paisprezece ani @i-am slujit pentru cele dou[ fete ale tale \i \ase ani pentru vitele tale; iar tu, tu de zece oric mi-ai schimbat simbria. 42De n’ar fi fost cu mine Dumnezeul p[rintelui meu Avraam \i
